| Mihai LEONTE |
| MEMBRU DE ONOARE |
 |
| |
| Data inscrierii: 27/Ian/2007 |
| Mesaje: 478 |
| Localitate: Moldova Noua - Romania |
|
|
|
 |
|
 |
|
Mihai LEONTE
Mã numesc LEONTE Mihai, nãscut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneºti, judeþul Suceava, din pãrinþii Vasile ºi Elena-Jãniþa LEONTE, nãscutã CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 ºi 6 în centrul de comunã BUNEªTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fãrã frecvenþã în 1961 la Zlatna.
Între 1957 ºi 1961 am urmat cursurile ªcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 pânã la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am confecționat ca miner la E.M. BAIA de ARIEª, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieº, însã semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Cãlugãreascã. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouã, secþia Seralã.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouã ca miner pânã în 15 septembrie 1968 când am fost selecþionat pentru ºcoala de maiºtri pe care am urmat-o ºi am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran pânã la 1 septembrie 1980 îndată ce am fost promovat maistru de seamă miner subteran. Toatã aceastã perioadã, pânã la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouã.
În anul 1967 m-am cãsãtorit cu Ana Martinovici cu care am doi copii:
Leonte Marius Dan nãscut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, cãsãtorit, ºi are un copil.
Leonte Amelia Elena nãscutã la 11 mai 1969, actualmente cetãþean al S.U.A., ºi lucreazã la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind ºi studentã la o facultate de management.
Pe tot parcursul activitãþii din producþie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupã permanent ºi sporadic în conducerea superioarã. Am fãcut parte în permanenþã din conducere C.A.R. din întreprindere, fiind o perioadã ºi vicepreºedinte.
În permanenþã, am continuat unele activitãþi extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouã”.
Din 1976 am devenit membru al Asociaþiei Filateliºtilor din România, unde am avut diverse funcþii de conducere, fiind evidenþiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de cãtre aceastã asociaþie.
În perioada 1978-1982 am jucat ºah prin corespondenþã la diferite turnee interne printre care ºi Cupa României.
Dupã ieºirea la pensie în 1990, considerând cã e necesar ca bãtrânii sã-ºi poatã apãra drepturile, am iniþiat înfiinþarea Asociaþiei Pensionarilor „Clisura Dunãrii” ºi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouã. Ambele organizaþii au fuzionat în ianuarie 1993 deținând o conducere unicã, al cãrei preºedinte am fost ales iniþial, ºi reales pânã în prezent.
În 1994 cu cele două organizaþii am aderat la Uniunea Generalã a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naþional în 1994 ºi reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraºului Moldova Nouã, ºi apoi Consilier Judeþean Independent de Caraº-Severin 1992-1996. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt membru al Alianþei pentru Pace din România filiala Caraº-Severin. Colaborator al Asociaþiei Pro Democraþia Club Reºiþa. Mai sunt penis al Asociaþiei Amatorilor de ªtiinþã ºi Culturã Bucureºti, unde este preºedinte profesorul Claudiu Vodã, cunoscut autor de lucrãri ºtiinþifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost ºi sunt fotograf amator, iniþiind ºi organizând din 1998 la Moldova Nouã Expoziþia Fotograficã „Bãtrânii noºtri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaþionale a Persoanelor Vârstnice.
Fiindcã am iubit întotdeauna literatura, am reuºit sã-mi editez cu forþe proprii patru caiete de poezii: „ALB NEGRU” 1999, „NOSTALGII” 2000, „REVERII ADVERSE” , „VALENÞE MEDII” 2001, volumele „MEDITAÞII ADMISE” 2002, ,,APOGEUL METAFORIC'' 2004 SI ,,AGATE MAGICE'' 2006.
În anul 2006 am iniþiat apariþia volumului SPIRALELE VIETII în care sunt incluºi 19 poeþi colaboratori pe diverse site-uri de pe INTERNET.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneºti, judeþul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetãþean de Onoare” al acestei comune.
Am diverse colaborãri, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reºiþa, în apãrarea intereselor ºi drepturilor pensionarilor, ca ºi a tuturor oamenilor defavorizate. De asemenea colaborez ºi la postul de radio Timiºoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat ºi la ziarul „POªTAªUL” cât ºi la alte publicaþii.
*
DIN AL VIEÞII…
Cu toatã dragostea soþiei mele ANA
Din al vieþii larg pridvor,
Te uiþi la diverse suveniri,
Închise cu lacãte fragile de dor,
Bãtrâneþe scrin cu amintiri.
Alergând prin Univers,
Am cules stea dupã stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am gãsit perechea mea.
Ai observat cã eu trãiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îþi spun sincer te iubesc,
Fiind tu singurã-ntre muze.
Când iubeºti e omenirea plinã,
De trandafiri ºi numeroase flori,
Orice zi e mai seninã,
Chiar cu cerul plin de nori.
DUPÃ GERUL BOBOTEZII…
Dupã gerul sec al Bobotezii,
Am venit intrus pe lume,
Din albul feeric al zãpezii,
Mi-au ales angelic nume.
A venit aniversarea,
Banalului eveniment,
Oare câþi mai are zarea,
Din acelaºi contingent?
Bãtrânul spãrgãtor de stânci,
Care a umblat din minã-n minã,
Ajuns la bãtrâneþi adânci,
Un an în cui îºi mai aninã.
Dintre lucruri sunt de toate,
Nu prea este sãnãtate,
Dar voi trece orice greu,
Cu voia lui Dumnezeu.
19 ianuarie 2006
Moldova Nouã
DE CE SÃ MORI?
mamei mele Janita-Elena LEONTE,
decedatã în 23 mai 1943
Mama mea nu te-am uitat,
Îþi pãstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoanã în perete.
Mama mea frumoasã zânã,
A plecat în zi de primãvarã,
Plângea þinându-mã de mânã,
În suflet cu durere amarã.
Când pleci în luna Mai de acasã,
Cu alai de plâns ºi flori,
O întrebare simplã nu te lasã,
De ce sã mori? De ce sã mori?
CÂND TE NAªTI …
Când te naºti, primeºti în dar,
Odatã cu suflul ºi pãmântul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-þi dã cuvântul
Calci cu sfialã pe pãmânt
ªi tãlpile se înfioarã,
Simþi în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboarã.
Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
ªi al patriei pãmânt,
Pe care în suflet îl vei duce.
Încã merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mã strãduiesc,
De greutãþi nici nu mã plâng,
N-am timp sã îmbãtrânesc.
PLEC ÎN TIMP…
Plec în timp,
Într-un adânc de timp,
Care a fost cândva,
Când mama mã legãna.
Mi-a rãmas doar unda,
Trimisã ºãgalnic,
De ochii ei vioi,
Deveniþi triºti
Mai apoi,
Înainte de a pleca.
Dormi liniºtitã mamã,
Te pãstrez curatã,
Neîntinatã icoanã.
BIDIVIUL TIMP...
*
Încalec pe bidiviul timp,
Cãci el sigur merge înainte,
Nu-mi cere nimic în schimb,
Nici mãcar sã fiu cuminte.
L-am potcovit pe bidiviu,
Cu mult frumoase amintiri,
Pe care le pãstrez, le ºtiu,
Ale vechilor ºi noilor iubiri.
Cu bidiviul am trecut furtuni,
ªi totuºi am mers mai departe,
Toate mi s-au pãrut minuni,
Înscrise în a vieþii carte.
SIMT IUBIREA TA
Simt iubirea ta pãtrunsã,
In indiferent ce privesc, ºi e bogatã,
Mi-o dezvãlui ne ascunsã,
Dãruindu-mi te toatã.
Aº vrea sã mã întruchipez,
Sã fiu spiritul din frunzã,
Ca atunci când mã visezi,
Sa te simt în inima ascunsã.
Te infiltrezi încã din amurg,
In tainiþele inimii rebele,
Ce toatã fiinþa o parcurg,
Precum cometele prin stele.
COPIL FIIND
Aºa de necomplicat am crescut,
Am mers prin noroi ºi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bãtut,
Am purtat ºi pãlãrii de paie.
Când mergeam desculþ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se pãrea frumos,
Drumul cu bolovani ºi colb.
Nucul bãtrânului bunic,
Cetate de grauri ºi cuci,
Coroanã regalã, trunchi unic,
Acoperit de frunze ºi nuci.
Adunam în pumni pãmânt
Din fânaþul de pe Groapã,
Alergam chiar ºi flãmând
Sã mã scald la Ciofu-n troacã.
Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârºit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit
Moldova Veche 2002
ZÂMBEªTE…
Zâmbeºte
ªi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
ªi pe alþii fericiþi.
Nu te costã nimic,
Dacã vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare ºi luminã,
Pentru a dãrui
ªi celor din jur,
Fãcându-i fericiþi.
Cât de frumos,
Este când zâmbeºti.
AMINTIRI ANTICE
Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiþii în descrieri superbe,
Când totul era la început.
Te miºcã teama pentru zei,
A cântãreþului elen HOMER,
La SOFOCLE destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.
La toþi anticii eu am gãsit,
În orice vers sau frazã, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?
Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,
Nici diplome bune de înrãmat,
Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,
SOFOCLE? Unde oare a-nvãþat?
Ce studii literare stau la baza,
Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?
ªi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui ARHIMEDE ºi DEMOSTEN?
15 octombrie 1965
DAR CÂT ?
Rupeþi legãturi ca-n lanþuri de reacþii,
Refaceþi-le la loc, le reluaþi,
Împãrþiþi-mã în mii de fracþii,
Dar cât o sã mã diminuaþi?
Tãiaþi fâºii din mine nesfârºite,
Zdrobiþi tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lãsaþi-mi iluziile tot rãvãºite,
Nu are rost a mã eterniza.
Feriþi-vã de privirea-mi tãioasã,
Sau de ieºirile aproximativ indiscrete,
În existenþa mea oricum spinoasã,
Purtãrile nu-mi sunt perfecte.
25 Noiembrie 1966
CAUT…
Caut cuvântul
Armã ºi cruce,
Ce face rãni
În suflet,
Dar ºi alinãri
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaþã.
Iarba verde,
Ne cositã,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaþã.
Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!
Colbul, colb,
Din care am venit
ªi în care
Mã voi întoarce.
NU MÃ VREAU…
Nu mã vreau închis în cochilia
Acelui melc în casa-i singularã,
Eu vreau viaþa, veselia,
Izbucnind ca frunza-n primãvarã.
Nu-mi vreau cuvintele închise,
În sipete de bronz ºi încuiate,
Visez poieni cu albele narcise
ªi gânduri libere, descãtuºate.
Eu mã supun doar vieþii agitate,
Prefer aglomerãrile urbane,
Cuvinte spuse cu sinceritate,
Adresate fiinþelor umane.
Nu mã-nchid în nici o carapace,
Libere sunt gândurile sã alerge,
Pe la prieteni încolo ºi încoace,
Lãsându-le sã vinã ºi sã plece.
SÃ TE CULEG...
Vreau sã te culeg ca pe o floare,
Din câmpul vast al omenirii,
Blândã, frumoasã, mirositoare,
Amândoi pe tãrâmul fericirii.
Sã adaug seva sângelui meu,
Visele spre cerul senin sã zboare,
Puternice, înãlþãtoare mereu,
Însoþite de eternul soare.
Sã-mi fii lângã mine verde lianã,
De mine sã nu te rupi nicicând.
Sã-mi umpli de iubire, inima goalã,
Aici în viaþã, pânã dincolo de mormânt.
CASA BUNICILOR
De ce-mi stãruie în minte,
Vechiul bucium de la stânã,
Prins de cureaua cu albe þinte,
Lângã uºa scârþâind, bãtrânã?
De ce mi se pare frumoasã,
Acea construcþie simplã de lemn,
A bunicilor veche casã?
Cred cã e al amintirilor semn.
Odãile cu duºumele de pãmânt,
Ferestre mici, tãiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilãriei mele.
Nu pot sã alung din amintiri,
Sã pun în locul lor palate,
Sã înlocuiesc vechile trãiri,
Vã spun! Asta nu se poate.
SUFLET VRÃJIT...
Îmi dai prilejul sã te cânt,
La fiecare nouã întâlnire,
ªtii cã nu voi putea sã plâng,
Poate doar de fericire.
Îmi pui în inimã jãratic,
Sã-mi ardã dorul mai intens,
ªi cu un aer primãvãratic,
Totul mi se face vers.
Mi-ai adus cerul albastru
Alungând negrii nori,
Mi-ai pus în faþã un pilastru,
Sã mã sprijin uneori.
Drumul meu va fi vrãjit,
De trecerea prin Calea Lactee,
Sufletul îmi e cucerit,
De tine frumoasã femeie.
CUGETÃRI...
Un filosof spunea cândva
Cã viaþa e o piramidã.
Dacã ar trãi l-aº întreba,
Din ce fel de cãrãmidã?
Un învãþat a spus demult,
Cã viaþa e o luptã,
Sã te prinzi tu în tumult,
Cu o potență multã.
Timpul prieten ºi duºman,
De ce vrei sã-l neglijezi?
La trecerea a încã un an,
Te-ndeamnã sã meditezi.
SÃ-ÞI RÃPESC...
Din buzele tale, trandafir,
Sã-þi rãpesc roºul aprins,
Spre bucuria albului crin,
Alimentându-i dorul nestins.
Vreau sã simt aceeaºi înfiorare,
Precum te uiþi la un tablou,
Care emanã nuanþe de culoare,
Rãsfrânte de a luminii ecou.
Te port în suflet tãcutã icoanã,
Sã reînvii nostalgii în amurg,
Sã pãstrãm veºnic a iubirii tainã,
Sã înceteze lacrimi ce curg.
Inima mea sã o simt neobositã,
În miºcare, ca argintul viu,
De iubire plinã, puternic palpitã,
Izvorând din ceea ce-þi scriu.
COPILARIE
Mi-am trãit copilãria,
Umblând prin câmp deschis,
Atunci credeam cã veºnicia,
E a mea, cã aºa mi-e scris.
Îmi spãlam picioarele desculþe,
Prin roua ierbilor nevinovate,
Prindeam ºi greieri în mânuþe,
S-ascult cântecele fermecate.
Mã culcam obosit pe spate,
Sã cãlãtoresc în rând cu norii,
ªi plecam cu ei departe,
Însoþindu-ne în zbor cocorii.
SIMFONIA CIOFULUI…
Nu vreau cedrii din Liban,
Nici sã mã scald în Nil,
Vreau rãchiþi în satul meu natal,
Sã mã simt din nou copil.
Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgãtoare,
Cântând prin unde veºnicia,
Trimisã prin susur de izvoare.
Oare de ce de multe ori,
Mã cuprinde dor de casã,
De fânaþele cu flori,
ªi grãdini cu iarba grasã?
Drumule sã mã asculþi,
Revin în satul meu natal
Încãlþat ºi nu desculþ,
Cu douã cârje de metal.
REVIN !
Nedescifratele spirale,
Renasc din torþe împletite,
Venind din vremi atemporale,
Spre zile actuale, însorite.
Ascult acele cântece în zori,
Care îmi legãnau copilãria,
Triluri de privighetori,
ªi mã cuprinde nostalgia.
Îmi plimb picioarele prin rouã,
Prin miriºtea de rãdãcini,
Aducându-mi o mireasmã nouã,
Izvorâtã din florile de crini.
Revin la cântecele din noapte,
Cântate de tinerii flãcãi,
Ca alinãtoare ºoapte,
Venite din ale satului vãi.
A TIMPULUI NÃVOD...
Rupeþi a timpului nãvod,
Plecaþi pe al vieþii drum,
Uitaþi de gropi ºi glod,
Terminaþi ce aþi început acum.
Gustaþi ușor din fructul iubirii,
Nu vã grãbiþi. Încet îl savuraþi,
Nu risipiþi esenþa fericirii,
De care sunteþi încãrcaþi.
Iubirea ºi viaþa, o luptã nebunã,
Din care vrem sã ne înfruptãm,
Toate în suflet se adunã,
Pentru vecie le pãstrãm.
ORICÂTE CUIE !!!
Oricâte cuie mi-aþi bãtut,
Încercând sã fiu distrus,
Eu am luptat ºi am tãcut,
Pentru a ajunge sus.
Nu mai încercaþi zadarnic,
Sã demolaþi ce am construit,
Voi merge înainte falnic,
Cu paºi mãrunþi spre infinit.
Mã criticaþi cã nu-s modest,
Eu vã arãt doar cine sânt,
Cum am trecut al vieþii test,
N-am fost o umbrã pe pãmânt.
Am sã trec ºi eu în nefiinþã,
Fiind un simplu muritor,
Am avut o singurã dorinþã,
Sã fac ceva folositor.
SUNT DE VINÃ?
Sunt de vinã oare,
Cã am venit pe lume,
În viaþa asta trecãtoare,
Spune ursitoare, spune?
Când am venit se ºtie,
Am plâns neºtiutor,
Nu ºtiam cã viaþa o sã fie
Un cântec tulburãtor.
Copil fiind m-am bucurat
De tot ce era frumos,
Acum poate am uitat
De acel bãiat timid, sfios.
Am crescut. Plecat în lume,
Sã înfrunt urcuºul vieþii
Bucuros nici nu pot spune,
Acum la vârsta bãtrâneþii.
CLIPE FRUMOASE
Îngerii împrãºtie petale,
Se scaldã în privirea ta,
Adunând iubirile totale,
În toata fiinþa mea.
Pe sânii tãi, doi albi crini,
Îmi odihnesc pudic privirea,
Mângâindu-mã, tu îmi alini,
Orice necaz. Eºti fericirea.
Palmele tale, aripi de înger,
Le simt ca adierea de mãtase,
Din realitate urc spre cer,
Sa nu pierd clipele frumoase.
MINERUL
Minerul e singur.
În frontul rece,
Pereþii umezi,
Zgomot plin,
De perforator
Rãzboinic.
Minerul e singur.
Statuia lui,
Troneazã sus
Pe un piedestal
De beton alb.
Minerul e singur.
Bãtrân ºi bolnav,
Cu suflul greu,
Din plãmânii
Cimentaþi cu
Silicii în ace.
Minerul e singur,
În scânduri albe.
Sicriul e greu,
Din bradul verde.
Cei care-l duc,
Înjurã în gând.
Comenteazã;
Va singur
ªi în mormânt.
N-a avut soþie,
N-a avut copii.
SPUNE….
Spune negrule pãmânt,
Îmi vei da grâul curat,
Aºa cum l-am semãnat?
Da, credinciosule þãran
Vei primi grâu pentru pâine,
ªi pentru recolta de mâine.
Spune piatrã sfãrâmatã,
Cât aur o sã-mi dai?
Simt în vârful de lopatã
Cã luminã vrei sã ai.
Da minerule ce ai trudit,
Vreau sã rãmân tot rege,
Cã-s metal mereu râvnit,
Pe care societatea îl alege.
Spune tu bãtrâne lut,
Dacã-þi este þie drag,
Sã fii frãmântat, bãtut,
În ulcele transformat?
Da, îmi face chiar plãcere
Sã simt cãldura mâinii,
Ca o caldã adiere,
Vreau sã fiu o oalã,
În locul þãrânii.
PUIEÞI…
Am plantat,
Puieþi de timp,
Din care
Rãsãrit-au ani.
Au fost ºi sunt,
Nu pot sã-i schimb,
Nici în aur,
Nici în bani.
Zdrobesc timpul,
Secundã de secundã,
Împing viaþa,
Înainte
Pentru a fi
Cât mai fecundã.
Zdrobesc timpul,
În morile de zile,
Plãmãdind viaþa,
Cu evenimentele,
Mobile.
AM PARCURS...
Am parcurs drumul în viaþã,
A fost greu, dar nu m-am plâns,
Am avut o tentã îndrãzneaþã,
La necazuri, am ºi râs.
Nu încerca sã treci prin lume,
Astfel ca nimeni sã te vadã,
Sã nu laºi nici un fel de urme,
Sau fãrã sã faci vreo treabã.
Obrazul þi-e brãzdat,
De urma anilor trecuþi,
Ce fãrã teamã au sãpat,
Sã rãmânã semne,
Sã nu uiþi.
ZÂMBETUL…
Zâmbetul e adiere,
Primitã din Paradis,
Alinare, mângâiere,
Ce îþi face viaþa vis.
Zâmbetul întinereºte,
Speranþã nouã aducând,
Prietenii þi-i înnoieºte,
Sufletul întinerind.
Zâmbind înfruntã viaþa,
Fã-i bucuriei loc,
Zi, bunã dimineaþa,
ªi zâmbiþi vã rog.
NOI DESCOPERIRI...
Dacã erai un continent,
Te ºtiam, desigur pe de rost,
Dar iatã fac un nou conspect,
Pe tãrâmuri unde am mai fost.
Caut sã fac noi descoperiri,
Pentru a le trece în Guiness Book,
Mã îneci tãcutã în priviri,
Mã pierd în cãutare, ca James Cook.
Doamne, cât eºti de necuprinsã,
În mulțimea ta de gânduri,
Eºti vastã cu lumina stinsã,
Te citesc doar printre rânduri.
UNDE EªTI?
Unde eºti adolescenþã,
Plinã de atâtea vise?
Unde eºti tu tinereþe,
De gânduri ne cuprinse?
Suntem aici stãpâne,
La sânul tãu,
Întruchipate
În bãtrâneþea,
Plinã de amintiri.
Inima în sunete prelungi,
κi duce tic-tac- ul ei exact,
Ridicând spre apogeu,
Viaþa necurmatã,
Fãrã popasuri leneºe,
Cu timp treptat,
Trecut, prezent ºi viitor.
MERSUL TIMPULUI...
Bãtrâne cautã în tine,
Puterea tinereþii tale,
Ai alãturi fiinþele divine,
Anii nu-þi vor sta în cale.
Treci peste al anilor pârleaz,
Gândeºte-te cã eºti copil,
De tinereþe fii mai treaz,
Iar gândul iþi va fi fertil.
Alungã cu grijã în spate norii,
Adu-þi în suflet doar lumina,
În rãboaje încărcate de istorii,
Bucurii sã te reþinã.
Înainteazã-ncet, nu-þi fie greu,
Fiecare zi sã-þi fie nou refren,
Întãritor al sufletului tãu,
În curgerea timpului etern.
CRUCIADA ZÃPEZII...
Vin din cerul zâmbitor,
Armatele cuceritoare,
De fulgi albi ºi inocenþi,
Minusculele planoare.
Fãrã zgomot ºi tam-tam,
Vin ºi cuceresc Pãmântul,
Au un singur vechi duºman,
ªi acesta este Vântul!
Da, sunt Fulgii de Zãpadã,
Aºteptaþi cu nerãbdare,
Pentru a Iernii Cruciadã,
Sub a Albului splendoare.
Moldova Veche, 19 decembrie 2005
DAÞI-MI FLORI...
Daþi-mi flori cât sunt în viaþã,
Sã le simt a lor miros,
Rupte din grãdinã, luate de la piaþã,
Primite ca un cadou frumos.
Pe mormânt când veþi aduce,
Multe sau puþine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.
Nu le voi simþi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Sã sacrificaþi voi floarea?
VARÃ! DE CE AI PLECAT?
Chiar mi-e ciudã c-ai plecat
Fãrã sã mã fi anunþat.
Vine toamna peste noi
Cu nori obsidian ºi cu ploi.
Apare într-un halat
De un alb imaculat,
Iarna cu geruri cumplite
ªi drumuri înzãpezite.
TIMPUL…
Timpul merge înainte,
Niciodatã înapoi,
Ce þi-e scris þie în frunte,
Tot vei suferi apoi.
Nu-ncerca sã schimbi ursita,
Pentru vremea ce s-a dus,
Cum te-ar îndemna ispita,
Sã urmeze un alt curs.
Mergi cu timpul înainte,
Spune tot ce ai de spus,
Prin fapte ºi prin cuvinte,
Chiar de vremea þi-a apus.
LÃSAÞI...
*
Lãsaþi albinele sã zboare,
Nu le îngrãdiþi miºcarea,
Vor cãuta suprema floare,
Pe câmpii, cât cuprinde zarea.
Nu închideþi cercul iubirii,
Lãsaþi gândul în miºcare,
Cãci în calea fericirii,
Nimic nu o sã-l doboare.
Nu luaþi copiilor jucãria,
Nu puneþi sufletului cãtuºe,
Lãsaþi-l sã poarte nostalgia,
Acelor gânduri jucãuºe.
TOAMNÃ
Niºte frunze zdrenþuite
Nu se lasã doborâte.
Se bronzeazã încã-n soare
ªi nu vor ca sã coboare.
Supãraþi doi guguºtiuci
Ce-ºi aveau cuibul în nuci,
Cautã un nou lãcaº
Pentru iarnã un sãlaº.
CU SMERENIE
Doamne, nu pot sã te mint,
Tu ºtii bine cine sunt.
TU cu Înaltat-þi bunãtate,
Pe Pãmânt mi-ai dat de toate.
Tot ce-mi dai consider SFÂNT,
ªi din suflet eu TE CÂNT.
De TINE, sufletul mi-e plin,
Cu smerenie mã-nchin,
Cu forța ta Divinã,
Poarta-mã doar în Luminã. |
|
